Terminologie

Inainte de toate este necesar sa lamurim diferenta dintre spada si sabie. Conform DEX - Dictionarul explicativ al limbii romane, editat sub egida Academiei Romane in  1998, avem urmatoarele definitii:

Spada = arma formata dintr-o  lama dreapta cu doua taisuri, din garda si maner, cu care se poate taia  si impunge. Cuvantul provine din italiana (spada), care la randul sau se trage din latinescul spatha.

Sabia = arma taioasa formata dintr-o lama lunga de otel ascutita la varf si pe  una dintre laturi si fixata intr-un maner. Destul de interesant,  denumirea vine din bulgara (sabja).

Pentru a concluziona, putem afirma ca diferenta dintre sabie si spada consta in:

  • forma: sabia este cel mai frecvent curba, in timp ce spada este intotdeauna dreapta
  • lama: daca sabia are de cele mai multe ori un singur tais, spada are ambele laturi ascutite.
spada exemplu

SPADA

sabie exemplu

SABIE

Alte modele de sabii cunoscute romanilor sunt:

Palos = sabie lata cu doua taisuri, adesea incovoiata spre varf. Denumirea  provine din maghiara (pallos). In limba vorbita palosul desemneaza o  spada de  dimensiuni mai mari.

Iatagan = sabie turceasca, de lungime  mijlocie, cu lama curba si lata, cu doua taisuri. Provine din limba  turca (yatagan). Surprinzator, dar foarte putina lume stie cum arata un  yatagan. De obicei, orice sabie orientala este asociata aproape  instantaneu cu un iatagan, lucru evident eronat.

Simsir = sabie orientala ce se mai gaseste si sub numele de shamshir sau scimitar. Aria de raspandire a ei este vasta, fiind folosita de turci, indieni, persi.

Spadele in Evul Mediu

De-a lungul acestei perioade a existat o mare varietate de forme, insa  anumite caracteristici pot fi considerate comune. Spada clasica¯ a  Evului Mediu  avea o lama lunga, relativ lata,  dreapta, cu doua taisuri si cu garda manerului in forma de cruce. Putea  fi manuita cu una sau doua maini, dupa cum era construit manerul.

  • Totusi, spada clasica era facuta pentru a fi manuita cu un singur brat,  inducand adversarului rani mai ales prin taiere, si mai putin prin  impungere. Acest tip  era direct derivat din forma  spadelor Vikinge sau Romane tarzii (asa numita spatha).
  • La inceputul secolului al XV-lea un alt tip de spada a devenit cunoscut  sub numele de Spada Bastarda. Spre deosebire de cea clasica aceasta  avea  manerul ceva mai lung iar garda  un anume model ce permitea manuirea ei atat cu o mana cat si cu doua. De aceea in istorie s-a pastrat denumirea de spada de “o mana si jumatate” (una espada de mano y media).
  • In secolul al XVI-lea scotienii au folosit in lupta lor cu armatele  engleze un nou tip de spade. Acestea erau mult mai lungi, aveau un maner mult mai mare si se  manuiau cu doua maini. De aceea  ele au fost denumite spade “de doua maini”€¯. De obicei aceste spade  poarta numele de Claymore, de la denumirea lor in Galica  “claidheamh-more”, care inseamna de fapt “marea spada”.

Spadele Renasterii

Spre deosebire de spadele medievale clasice, destinate taiatului, cele din  perioada Renasterii au doua intrebuintari: taiat si impuns. La acestea  imbinarea lamei in  maner este mai solid realizata,  garda este mai complicata - pentru a proteja mana, iar varful este  intotdeauna ascutit. Aceasta arma a fost folosita in decursul secolelor  XVII si XVIII atat de catre infanteria  usoara, cat si de catre civili.

Un model aparte de spada este Rapier. Aceasta  a devenit foarte raspandita la  sfarsitul secolului XVII, fiind folosita mai ales de civili pentru  autoaparare. Destul de repede si-a castigat un loc de frunte intre  spadele folosite in dueluri, fiind o arma ce  ranea numai prin impungere. Practic, lama in sine s-a subtiat intr-atat incat nu mai era fezabil sa existe  vre-un tais, ci numai varful. In jurul acestei lame s-au dezvoltat apoi o serie intreaga de manere,  incepand cu clasica garda in cruce  si terminand cu acea cupa ce proteja in intregime mana.

Deoarece am primit in decursul timpului foarte multe intrebari legate de  greutatea unei spade si a unei armuri, vom incerca in continuare sa  precizam si aceste  lucruri. Dar mai intai de aceasta am dori sa subliniem ca datele de mai jos se refera la obiecte aflate in  custodia muzeelor si nu la replici sau obiecte noi. In al doilea rand  suntem siguri ca veti fi surprinsi  sa aflati ca in definitiv armele si  armurile din perioada medievala nu erau chiar atat de grele!

Astfel, iata cateva exemple pentru spade:

Nr

Tip de spada

Lungime medie (cm)

Greutate medie (kg)

Secol

1

de o mana

80

0.9

XIV

2

de o mana si jumatate

105

1.1

XV

3

de doua maini

150 - 200

2.5 - 6.3

XVI

4

rapier

110

1.3

XVII

La fel de interesant stau lucrurile in cazul unei armuri, unde circula  multe legende¯ in legatura cu greutatea lor. Iata deci cateva date  referitoare la principalele etape  din evolutia armurilor:

Nr

Tip de armura

Compozitie

Greutate medie (kg)

Secol

1

de zale

coif + camasa de zale

16

IX - XIII

2

de tranzitie

combinatie intre zale si placi de metal

21

XIV

3

clasica, italiana (milaneza)

placi de metal

23

XV

4

clasica, germana (gotica)

placi de metal

26

XV

Este poate interesant de vazut care era costul pentru ca un cavaler sa  se doteze. Exemplul de mai jos este valabil pentru perioada domniei lui  Carol cel Mare (sec IX), iar  preturile sunt exprimate in vaci. Deficitul de moneda facea ca de multe ori valoarea lucrurilor  sa fie exprimate in functie de un anume etalon, ca si in cazul de fata.

Nr

Echipament

Cost (vaci)

1

Coif

6

2

Camasa de zale

12

3

Spada cu teaca

7

4

Aparatoare de picior

6

5

Lance si scut

2

6

Cal

12