Primul tip de mecanism de dare a focului care a fost folosit la armele de foc a fost unul simplu, cu fitil. În urma apăsării trăgaciului brațul metalic de care era atașat fitilul aprins în prealabil cobora, relativ lent, până când acesta din urmă atingea praful de pușcă care se afla în tigăița plasată la capătul cursei. Cu excepția momentului tragerii aceasta era ținută acoperită pentru feri pulberea de vânt și umiditate. În urma contactului dintre fitilul aprins și pulbere avea loc o mică explozie care ducea mai departe scânteia din tigăița aflată la exterior, printr-un canal foarte subțire, către pulberea încă neexplodată din interirorul țevii armei. Numai atunci avea loc explozia principală, cea care expulza cu putere proiectilul către exterior.
Această replică, deși are mecanisme mobile, nu are capacitatea de a expulza niciun fel de proiectil, având rol strict decorativ. Aliajul din care este fabricată nu permite modificări iar țeava este înfundată. Cu toate acestea, ea nu poate fi folosită în locuri sau circumstanțe care să pună în pericol siguranța, ordinea si liniștea publică.