Sfânta lance, cunoscută și sub numele de "Lancea destinului", reprezintă una dintre cele mai importante relicve din tradiția creștină a Patimilor, fiind lancea cu care legionarul roman Longinus l-a străpuns pe Isus în timp ce se afla pe cruce. În anul 1350 împăratul Carol al IV-lea a înglobat în lance chiar unul dintre piroanele folosite la crucificarea lui Isus și i-a adăugat un înveliș exterior din aur și argint pe care a inscripționat cuvintele "LANCEA ET CLAVUS DOMINI" care în traducere semnifică "Lancea (sulița) și Cuiul (pironul) Domnului".
Lancea de față este o reproducere fidelă a originalului care este expus în interiorul Trezoreriei Imperiale (Schatzkammer) din palatul Hofburg, Viena.
Acest obiect nu este ascuțit și are rol strict decorativ. Cu toate acestea, el nu poate fi folosit în locuri sau circumstanțe care să pună în pericol siguranța, ordinea si liniștea publică.